Secvențierea de generație următoare (NGS) în cancer este o metodă de diagnostic molecular de mare randament care secvențiază simultan milioane de fragmente de ADN/ARN pentru a identifica modificări genetice (mutații, fuziuni, deleții) din cadrul tumorilor. Aceasta permite o oncologie precisă și personalizată prin analizarea mutațiilor acționabile, ghidarea terapiei țintite și monitorizarea recurenței bolii.

    1. TP53 – gena cu cea mai frecventă mutație în cancer (~40%, în total). Extrem de frecventă în cancerul ovarian seros de grad înalt (~95%); foarte frecventă în carcinomul scuamos al capului și gâtului (HNSCC), esofagian, cel pulmonar scuamos și cel mamar bazal-like.
    2.  
    • – Mutată în ~40% din toate tipurile de cancer.
    • – Se găsește în aproape fiecare tip de tumoră solidă (ovarian, mamar, pulmonar, colorectal, cap și gât, esofagian, hepatic ).
    • – Acționează ca un gardian genomic universal → inactivarea duce la instabilitate genomică.
    1. KRAS – dominantă în adenocarcinomul ductal pancreatic (>90%); frecventă în adenocarcinomul colorectal (~35–45%) și pulmonar (~25–35% în cohortele occidentale). Calea Ras a mutat în ~19% din toate tipurile de cancer.
    2.  
    • – KRAS / NRAS / HRAS (familia RAS)
    • – Frecvent mutată în cancerele pancreatice, colorectale, pulmonare, tiroidiene, melanom și vezică urinară.
    • – Mutații RAS = activare constitutivă a căii MAPK.
  1. PIK3CA – frecventă în cancerul de sân (în special HR+ luminal A/B ≈45%/29%) și endometrial (~40–70%); prezentă și în carcinomul scuamos de cap și gât (HNSCC) și cancerul colorectal (CRC).
  2.  
  3. – Alterată în cancerele de sân, endometrial, de cap și gât, colorectal, vezică urinară și cervical.
  4. – Activează semnalizarea PI3K/AKT/mTOR (creștere/supraviețuire).
  1. APC – gardian al tumorogenezeicolorectale; mutată în aproximativ ~80% din cancerele colorectale.
  2.  
  3. – Dominant în cancerul colorectal, dar mutații observate și în tumorile gastrice și pancreatice.
  1. BRAF – ~40–60% din melanoamele cutanate (în mare parte V600E/K), ~40–60% carcinom papilar tiroidian, ~8–12% cancere colorectale.
  2.  
  3. – Cel mai adesea în melanom, cancer tiroidian, cancer colorectal, dar apare și în altele cu o frecvență mai mică.
  4. – Parte a căii RAS–RAF–MAPK.
  1. EGFR – adenocarcinom pulmonar: ≈10–15% în populațiile europene/nord-americane, până la ~50% în populațiile est-asiatice; mai ales la nefumători și femei.
  2.  
  3. – Mutat sau amplificat în cancerul pulmonar, mamar, gastric, glioblastom.
  4. – Poate fi țintit cu anticorpi monoclonali și TKI.
  1. CTNNB1 (β-catenină) – carcinom hepatocelular (~25–30%); îmbogățit și în cancerele endometriale endometrioide
  2.  
  3. – Frecvent în tumorile hepatice, endometriale, desmoide, prezent și în altele.
  1. PTEN–inactivare frecventă a genei supresoare tumorale în cancerul endometrial (~55–80% modificat) și prezentă într-un subset substanțial de glioblastoame; de ​​asemenea, este alterată în cancerul de prostată.
  1. IDH1 – semnul distinctiv al gliomului de grad scăzut (LGG) și al glioblastomului multiform secundar (GBM) (~70–80% din LGG; ~10% din GBM, în total).
  2.  
  3. – IDH1/2 nu este pancancer la frecvență mare, dar se găsește în glioame, colangiocarcinoameintrahepatice, unele sarcoame.
  1. MYC(amplificare)
  2.  
  3. – Mutație driver comună în cancerele de sân, plămâni, ovariene, hepatice, colorectale.
  4. – Reglează proliferarea și metabolismul.
    © 2026 CROSSCARE Timișoara. Toare drepturile rezervate.
Sari la conținut